Mă întreb: oare care-o fi planul celor de la FMI? Sigur nu e vorba doar de a obţine profit din banii pe care ni i-au împrumutat. Dacă ar viza doar acest obiectiv, ar impune măsuri certe de redresare economică şi de stabilitate socială. Măsurile pe care le iau însă nu conduc sub nici o formă spre atingerea acestor obiective. Orice ageamiu îşi poate da seama de acest lucru, fără un prea mare efort intelectual. Şi-atunci te întrebi, pe bună dreptate: ce urmăresc?
Sau poate că nu urmăresc nimic ascuns. Poate că ei sunt de bună credinţă şi propun anumite măsuri, în consonanţă cu informaţiile pe care le primesc de la oficialii români. Probabil că guvernanţilor noştri, în frunte cu Prim-ministrul Trăian Băsescu, le-o fi fost jenă să le spună reprezentanţilor fondului, cât este salariul minim în România. Astfel, neinformaţi fiind, au tras şi ei singuri concluzii, din ce le-a mai ajuns din întâmplare, pe la urechi. Au auzit-o probabil pe Elena Udrea cum se ruga să nu ajungem în situaţia grecilor şi au concluzionat că la noi trebuie să fie mai bine decât în Grecia. Prin urmare, au gândit ei, dacă în respectiva ţară, salariul şi pensia minime sunt pe la 600E, înseamnă că în România astea bat pe la 700-800 E. Aşa că vor suporta românii relativ uşor o creştere a costului gigacaloriei cu 60 la sută, determinată de eliminarea subvenţiei. Adică dacă iarna trecută au putut plăti, fără să fi murit nici unul, facturi la întreţinere de 150-200 E, iarna viitoare vor mai strânge puţin cureaua şi vor plăti fără probleme 250-300 E.
Asta ar fi varianta hazlie, adică cea care se înscrie în categoria „haz de necaz”. Alta, mult mai serioasă, ar fi aceea că nişte tipi foarte influenţi de pe alte meleaguri, se simt cam afectaţi de criză şi stau pe stoc cu foarte multe echipamente din acestea de încălzit apartamentele, Aşa că Fondul, moca sau pe ceva comisioane (să nu fim atât de naivi şi să nu credem că la ei nu se practică), se străduiesc şi anul acesta, cum de altfel, s-au străduit şi anul trecut, să le mărească puţin cifra de afaceri.
O altă variantă la fel de serioasă (care poate veni chiar la pachet cu cea anterioară), ar putea fi aceea că sistemul de termoficare, destul de bine pus la punct în ultimii ani in multe din oraşele României, să fi intrat în atenţia, unor „mari investitori strategici”. În urma debranşărilor în masă, începute anul trecut şi continuate anul acesta, se va ajunge ca într-un an-doi, ca respectivul sistem să devina falimentar, deci de achiziţionat pe nimic. Achiziţia n-o vor putea face însă decât „cei aleşi”, întrucât imediat după pe achiziţie, trebuie să intervină tot Fondul „propunând” nişte măsuri obligatorii, cum ar fi, de exemplu scumpirea în exces a gazelor la consumatorul casnic şi ieftinirea lor la agenţii economici, ceea ce s-ar traduce în faptul că centrala de apartament ar deveni extrem de costisitoare, iar gigacaloria ar deveni din nou accesibilă.
Sunt doar nişte scenarii pesimiste şi practic imposibil de realizat. De altfel, aşa ceva nu s-a întâmplat nici o dată în România şi este greu de crezut c-o să înceapă să se pună în practică de-acum. Plus de asta, eu sunt convins de faptul că Fondul ne vrea doar binele şi că măsurile pe care le „propune”, ne vor duce în curând „pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie” (vă mai amintiţi expresia?...).
